Voi, caci eu nu am facut-o. Inca am pentru ce si pentru cine.

Atunci cand un anumit sistem educational nu functioneaza (desi e greu sa o faca, tocmai am spus sistem), trebuie sa ne uitam si la o componenta fantastica: modelele. Aceasta cred ca reprezinta una dintre metodele educationale cele mai facile si percutante in educatia tinerilor din orice tara din lumea asta. De ce? De la nastere, copiii manifesta tendinta de copiere a adultilor din preajma lor, iar acest lucru nu se va opri prea curand. Sa nu credeti ca daca produceti un impact considerabil in mintea unui adolescent, acesta nu va incerca din rasputeri sa va preia din conduite. Daca stilul in care te imbraci l-a impresionat suficient, l-ai prins. Daca pozitia mainilor in timpul unor conversatii i-a parut o chestie super cool, sa nu crezi ca nu se va afisa colegilor sai de breasla prin ceva similar. Contagiunea functioneaza perfect de la cele mai mici varste pana la cele mai...conturate. Important este ca tu sa produci un anumit tip de efect care sa declanseze copierea. Nu va mai bazai aici cu contagiunea la nivelul unor mase, caci am despicat firul in patru destul acolo. Pornind de aici, comitem una dintre erorile uriase ale unei culturi: renuntam sa mai producem modele, caci atunci cand produci modele proaste nu cred ca mai putem vorbi despre sensul imprimat acestui termen. De acord?

Plimbandu-ma printre aceste mese aruncate dezordonat, mi-am pus mainile la spate. Mi-am continuat drumul nestingherit si neatent la faptul ca eram observat. In urmatoarele cateva minute am decis sa ma opresc, insa am vazut un omulet mai mic decat inaltimea meselor, trecand agale printre ele cu mainile la spate. Este un exemplu usor peuril, imi veti spune, asa, lacrimogen, de tipul moaa. Va rog, insa, extrapolati, faceti un mic exercitiu de imaginatie.

Atunci cand o generatie devine o degeneratie trebuie sa na punem cu totii intrebarea: de unde au invatat asta? Stiu, pare reductionista treaba, totul rezumandu-se la educatie, insa nu despre asta discutam aici, despre o continua formare de-a lungul vietii noastre? Platon definea educatia asa:„arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele.”. Ce bine ma simt, mi-am adus aminte cate ceva din istoria pedagogiei, strabatuta odinioara. Ok, sau un Komenski (Comenius) ar merge bine aici: Toata viata este scoala. Adica, o formare continua a noastra. Ei bine, cand am renuntat la asta?

Pai, posibil ca de cand ne pisam pe el vot. Iata expreria asta care a devenit atat de virala in ultimele zile, la fel ca si fata fatutei care si-a scrijelit pe tricou acest mesaj. Imi veti spune: Bai, frate, nu te duce capul sa intelegi ca asta era o chestie simbolica? Dragilor, totul semnifica, totul inseamna ceva. Daca vei iesi in strada cu un mesaj de tipul, trebuie sa iei in calcul varianta ca tu sa nu mai detii controlul asupra informatiilor pe care le arunci in retea (va recomand cu caldura pentru detalii despre acest subiect viitoarea mea cartea: #selfie, descoperirea fetei). Tu nu mai controlezi nimic, iar informațiile si mecla ta au ajuns in zeci, sute de computere sau conturi sociale. Multi dintre utilizatori au, probabil, 14, 15, 16, 18 ani. Cum te simti acum? Crezi ca acel utilizator - copil iti intelege tie simbolistica, trimiterile, subtilitatile? Intre tine, tu cel care ai facut asta, si tipii astia care se vor plimba prin Parlamentul European nu prea mai exista diferenta. Ambele tabere manipuleaza gandindu-se doar la...sine și la cum anume se va obține atenție în aces constant flux. Nu vorbesc despre vot, nu am votat, mi-am exercitat libertatea de a nu o face cu toate asumarile de rigoare.

Aici vorbesc despre un mesaj transmis despre vot ca un drept pe care-l ai in Romania. Mai mult, sa extrapolez, vorbesc despre ce mesaje am tot ajuns sa transmitem, indiferent de tabara: baietii rai sau baieti buni. Probabil vad lucrurile mai limpede de cand sunt mai preocupat de educatie, de ce anume vad copiii de mici si ce anume prind din zbor. Intr-o discutie fantastica cu doi psihoterapeuti clujeni, am ajuns la psihologia pozitiva. Da, acest ultim cuvant mi-a atras atentia: pozitiv, caci el ar trebui sa ne preocupe mai mult. Nu de dragul nostru, ci de dragul ambiantei pe care o concepem in interiorul constructului astuia numit societate, iar aici intra si persoana ta ca model. Sigur ca ai frustrari, si eu le am, sa nu crezi ca-mi merge bine in Romania, insa diferenta dintre noi este ca eu nu am renuntat la ideea de a fi model.